ZIUA 2 BUDAPESTA - UNDEVA 120 KM

Bun. Asta e ziua cu peripetia, vedeti voi la sfarsit care (rima e involuntara si e a lui Mihai, asa ca aplauzele merg catre el).
Lucrurile au inceput cam asa: pe la 5:30 in gara din Budapesta, unde am ajus dupa o calatorie destul de placuta. Asta pana in momentul in care am coborat din tren cu tot calabalacul de biciclete si bagaje (bine, nici asta nu a fost asa rau, dar trebuia sa avem si ceva nasol, pentru putn contrast). Am asamblat tot, am realizat din nou ca bicicletele sunt un fel de monstrii care tot doresc sa se intinda pe jos de grei ce sunt, am mancat ce mai aveam (normal,in fata garii pe un gard) si am plecat. Treaba cu plecatul s-a dovedit destul de complicata, dar pana la urma am gasit dumul de iesire din oras, baietii de aici au semne si tot ce trebuie. Budapesta era la 6 dimineata un oras plin de diversi dubiosi ramasi din noapte pe strazi dar mai ales de oameni care-si incepeau ziua cu o tura de bicicleta sau de alergare. Foarte frumos. Iesirea din oras pe eurovelo6 se face printr-o zona de locuinte P+1 si P+2 ce au in fata Dunarea, liniste totala si natura cat cuprinde. Iar foarte frumos! Oameni care-si plimba cainii( si nu sarind gardutul ala mic si verde din fata blocului in cei 20 metrii patrati de pamant batatorit amestecat ca caca de la cainii vecinilor), caiace iesind la antrenamentul de dimineata pe Dunare, pescari care traverseaza aleea aia plina de biciclisti din fata casei si ajung la locul faptei. Si pun pariu ca nu au doua Q7 albe in spatele blocului, dar isi pot permite sa traiasca civilizat.
Malul Dunarii este amenajat de la un cap la altul, din loc in loc zone pentru plaja si innot, tot felul de terase, locuri de picnic, pescuit si bineinteles pista de biciclete care ne-a permis sa vedem toate astea. Si cand te gandesti ca si la noi tot Dunare se cheama !
Ziua perfecta pentru mers cu bicicleta, ne-am oprit si-am facut baie de 2 ori si unde mai pui ca-m tras si-un somn fix pe mal (sa testam echipamentul, nu de alta).
Ei si tot asa am ajuns in Esztergom, unde am mancat ceva( e o poza cu Mihai fericit mai jos)si cuprinsi total de atmosfera ne-am gandit sa continuam, ca mai e timp. Care timp saracul nu prea a mai fost. Respectiv dupa plecarea din oras a inceput distractia: am realizat ca e cam tarziu (6:30) si campingul unde doream noi sa ajungem era la .... doar 50 de km (in fine, a fost o incurcatura cu gps-ul ). Mergi si cauta cazare in tot felul de sate in care toata lumea vorbeste altceva decat vorbesti tu si nu exista hoteluri. Treaba devenea trista, se facuse cam 8, lumina se stingea iar noi in disperare ne-am oprit la cineva in fata curtii (bine, dupa ce mai intrebasem si multi altii), am sunat si l-am intrebat simplu : CAMPING ? Dupa o conversatie ce a implicat preponderent mainele, sa zicem ca am inteles ca e unul peste eisz...ceva kilometrii, noi sperand ca ceva-ul ala sa fie opt (dupa semne). Asa ca i-am dat tot inaite. Se facuse bezna, am pus pe noi toate vestele, becurile si alte chestii de semnalizare si am continuat. Totusi am mai intrebat inca o data de CAMPING si da, era la 8 kilometrii. Asta dupa ce noi mersesem 6 de la ultimii 8 kilometrii. Oricum, o atmosfera intunecata in care realizezi ca e posibil totusi sa tragi pe dreapta si sa pui cortul ala pe care-l faci pentru prima data (ca deh, noi am vrut sa facem o repetitie dar nu a mai fost timp) langa sosea. Si asta e. Pana la urma am ajuns pe la 10. Lucru bun de altfel, ne-am simtit ca aia salvati in serialele de pe Discovery. Sentiment care, acum ca am scapat de dormitul la cort langa soseaua cu tiruri, e de nepretuit si cred ca merita incercat. Dar oricum tot nu am scapat de facerea cortului pentru prima data pe ssemintuneric, dar aici ne-am descurcat minunat. deh, ce sa zic, meseria e de vina.
Concluziile zilei sunt multe, ma rezum la cele matematice : 120 de km parcursi, 2 oameni fericiti ca au scapat din belea (si asta e fericire autentica, stiti si voi), 2 biciclete grele si o excursie care a inceput altfel decat ne asteptam.




P.S. pentru familiile nostre:
Am mai inflorit si noi ce-am scris mai sus, sa para mai interesant, puteti sta linistiti inca
Si DA, ne plictisim, de aia e atat de lung textul, vedeti de ce in ZIUA 3


Ps2: si da, inca nu am facut rost de cablul de la aparatul foto asa ca pozele sunt de pe telefoane