Toata noaptea a pluat. De pe la 4 pana ne-am trezit in sunetul unei craci de prun care s-a rupt fix langa cortul nostru. Eu am crezut ca e o vaca ce tocmai a rupt gardul alaturat, Mihai mi-a spus ca am prea multe scenarii in cap. Recunosc, a fost doar o craca dar s-a auzit ca o vaca prin gard si oricum asa ar fi fost mai spectaculos. Poate data viitoare.
Trezit intr-o mare balta generala care din fericire nu a patruns si cort. Situatia e cam asa: noapte dormita cam nasol, trezire si drum catre baie cu picioarele prin apa rece, ca aici si cea de la dus e cam rece. Poate special sa nu fie diferenta prea mare ma gandesc. Detalii tip german engineering. Apoi carat toate bagajele prin ploaie inclusiv cortul sub un fost sopron acoperit (din cauza lui am spus de noroc) unde am incercat sa uscam lucrurile. Destul de complicat. Pana la urma s-a oprit si ploaia si am pornit hotarati catre o destinatie ce suna a apa calda, pat si odihna, chestii de mult uitate: prietenul Dima in Munchen (sa traiasca fara numar). Unde am ajuns dupa o calatorie cu bicicleta, apoi cu vaporasul turistic din Kelheim pana la Weltenburg (o manastire unde se face bere si toata lumea manca, drumul pe apa trecand prin cel mai inugt punct pe Dunare de, pana aici, niste chei cu deschidere 18 m), apoi bicicleta pana la Neustadt de unde am luat trenul spre Munchen. Frumos cu trenul (aici au vagoane speciale pentru biciclete), cu exceptia a 2 lucruri: a trebuit sa schimbam in Ingolstadt unde mi-am uitat in tren geaca de ploaie albastra din poze ( nr.1) si caratul bicicletelor pe scari in jos si in sus pentru a schimba liniile. Lucru nerecomandabil, monstrii au cel putin 50 de kg fiecare si o forma dubioasa, greu de manipulat pe scari.
Si am ajuns la Dima, care sta atat de central ca am crezut ca am grasit adresa.Asta pana sa-i vad fatza. Cea mai frumosa fatza din ultimul timp. Imi tot zicea sa vin la el, dar cu bicileta nu credea ca ajung. Nici eu probabil, dar uite ca s-a intamplat. Cu 2bicicletele.
 |
| neamtul de acolo mi-a spus :Katastrofal. si cam asa era |
 |
| adapostul cu noroc |
 |
| curtea interioara |
 |
| a fost plin de batranei, nu va faceti griji |
 |
| pe asta am mers in sus pe Dunare |
 |
| peste 1000 de ani si fara probleme, poate doar sosetele sa-l stranga putin |
n-am inteles care-i faza cu shlapii lui Mihaita si cu berea (din burta) lui Danutz :)))). In rest.... ma roade invidia in continuare.
RăspundețiȘtergereAm uitat adidasii afara si s-au udat, asa ca era singura solutie "eleganta"
RăspundețiȘtergere